Osteopatia pediatrică

Copilul meu are nevoie de osteopatie?

Fără simptome evidente, părinților le este greu să își dea seama. O ședință este întotdeauna benefică: corpul acumulează tensiuni care ulterior se transformă în nervozitate, agitație, somn neodihnitor, oboseală, lipsă de concentrare. O intervenție timpurie previne somatizarea.

Osteopatia craniană este un imens serviciu care poate fi adus nou‑născuților și copiilor, al căror craniu este adeseori agresat și uneori lezat grav în perioada intrauterină, la naștere sau în copilăria mică.

Acest lucru include înțelegerea diferitelor influențe asupra craniului din perioada dezvoltării embriologice, a efectelor de modelare produse asupra craniului de poziția din pelvisul matern, din timpul travaliului și al expulzării, precum și a constrângerilor traumatice exercitate în zonele craniene sau ale bazinului la venirea pe lume.

MRP – Mecanismul Respirator Primar

Mecanismul respirator primar este descris ca având cinci elemente:

• mobilitatea inerentă a creierului și a măduvei
• fluctuația lichidului cefalorahidian
• mișcarea involuntară a oaselor craniului
• tensiunea membranelor interne (meninge)
• mișcarea sacrului între oasele iliace

Posibilitățile de leziuni craniene sunt numeroase în perioada perinatală, mai ales din cauza nașterilor dificile, lungi, cu utilizare de medicamente sau instrumente precum forcepsul sau ventuza.

Nașterea privită osteopatic

Nașterea normală este nașterea care se desfășoară fără niciun traumatism pentru mamă sau copil. Nașterea este un proces natural și nu trebuie considerată ca un eveniment care generează automat probleme.

Cauzele nașterilor dificile

Acestea sunt numeroase; sunt descrise doar cele mai evidente și frecvente:

• Prematuritatea copilului – craniul este fragil.
• Bazinul mamei este prea rigid, deformat sau blocat.
• Starea de sănătate precară a mamei. Stresul, în special, este foarte dăunător pentru copil, inducând tensiuni anormale în țesuturile mamei și ale copilului.
• Durata travaliului: un travaliu prea rapid nu respectă timpul de inerție al țesuturilor; unul prea lung este de asemenea patologic, structurile fiind comprimate prea mult timp.

Consecințele nașterilor dificile

Majoritatea bebelușilor prezintă, după naștere, la nivelul mecanismului cranian, leziuni osteopatice de grade diferite, de la cele mai ușoare la cele mai severe (toate încadrându‑se totuși într-un comportament considerat normal imediat după naștere).

Depistajul sistematic al disfuncțiilor craniene înaintea vârstei de 2 ani ar putea evita numeroase probleme ulterioare. Acești copii ar putea avea mai puține eșecuri școlare, eșecuri care nu se datorează lipsei de aptitudini, ci unor dificultăți de autocontrol sau de maturizare a lanțurilor musculare. Copiii care nu se adaptează sau nu țin pasul sunt adesea respinși de mediul lor, considerați incapabili și împinși într-o spirală care le consolidează dificultățile.

După naștere

După naștere pot apărea numeroase traumatisme inerente vieții de zi cu zi. În special în perioada achiziției poziției verticale și a mersului, pot apărea traumatisme legate de instabilitatea echilibrului. Căzăturile în șezut sunt foarte frecvente și pot provoca sau agrava o compactare a occiputului în raport cu prima vertebră cervicală.

Deformările craniului

Copilul prezintă frecvent, imediat după naștere, anumite asimetrii mai mult sau mai puțin evidente. În acest caz putem afirma cu certitudine că au existat presiuni mecanice importante.

Chiar dacă deformările par să se estompeze în câteva zile sau luni, este necesară verificarea bazei craniului pentru a exclude leziuni ce necesită corecție specifică.

Probleme de comportament

Dificultăți care pot sugera un disconfort:

• copil nervos, rigid, care nu se relaxează, tresare la cel mai mic zgomot
• copil hiperactiv, mereu în mișcare
• copil apatic, prea moale, fără reacții
• dificultăți de somn: somn agitat, somn decalat
• întârziere în achizițiile neuromotorii (stat în șezut, mers de-a bușilea, ridicare în picioare)

Probleme digestive

• dificultăți de supt sau deglutiție
• reflux
• dureri abdominale, gaze, balonări, diaree, constipație

Acestea pot indica o dificultate în reglarea tonusului nervos parasimpatic, adesea legată de comprimarea sau iritarea unui nerv cranian la trecerea prin orificiile bazei craniului. Alte probleme digestive pot avea cauze alimentare.

Probleme de rinofaringe

Unii copii au căi respiratorii fragile și fac frecvent:

• rinofaringite
• sinuzite
• otite

Aceste manifestări sunt adesea consecința unor compresii la baza craniului, care încetinesc Mecanismul Respirator Primar și drenajul fascial, crescând sensibilitatea la infecții.

Stomatologie – Aparatul dentar

Osteopații știu că multe probleme dentare sunt consecința unei funcționări anormale a mecanismului cranian.

Dacă dentiția este afectată din cauza leziunilor craniene, acestea trebuie tratate înaintea aparatului dentar. Altfel, aparatul poate fixa deformările.

Aparatul dentar acționează mecanic asupra maxilarului și mandibulei, comprimând oasele și rigidizând mecanismul cranian. Pot apărea:

• dureri de cap
• dificultăți de concentrare
• dureri difuze în coloană
• apariția sau agravarea scoliozei

Osteopatia pentru copii

Osteopatia sprijină dezvoltarea optimă a copilului și este utilă în:

• deficit de maturare a sistemului nervos
• scolioze
• probleme dentare
• probleme ORL
• probleme oftalmologice

Scolioza

Scolioza idiopatică este adesea legată de alterări ale mecanismului cranio‑sacral, secundare unei nașteri dificile sau unui traumatism timpuriu. În pubertate, aceste restricții împiedică creșterea armonioasă a coloanei. Aparatul dentar poate agrava fenomenul.

Tulburări funcționale

Acestea afectează funcția, nu structura. Osteopatia este adaptată acestor tulburări, deoarece tratează relația structură–funcție.

Problemele apărute după nașteri dificile sau traumatisme timpurii pot influența dezvoltarea senzorio‑motorie. Dacă sistemul nervos nu este lezat structural, osteopatia este recomandată pentru a elimina blocajele mecanice.

Tulburări organice

Sistemul nervos poate fi afectat structural, de exemplu prin anoxie la naștere. Gravitatea depinde de localizarea și întinderea leziunilor.

Pentru copiii cu leziuni grave, scopul terapeutului este optimizarea Mecanismului Respirator Primar și facilitarea compensărilor. Osteopatia nu vindecă leziunea, dar poate aduce confort, reducerea tensiunilor și o stare generală mai bună.

Tipuri de handicap

Cele mai frecvente:

• infirmitate motorie cerebrală
• encefalită și sechelele ei
• copilul trizomic

Concluzie

În tulburările funcționale ușoare, osteopatia este o terapie de predilecție, permițând reechilibrarea mecanismelor corpului și o evoluție favorabilă.

În tulburările grave, osteopatia aduce confort și ameliorare, ajutând copilul să își dezvolte cât mai bine sistemele de compensare.

Cum se desfășoară o ședință de osteopatie?

Copilul sau adultul este întins confortabil pe masă. Practicianul își pune mâinile pe craniu, exercitând presiuni ușoare pentru a se acorda cu tensiunile tisulare. Totul este blând, fără forță.

Uneori copilul plânge deoarece nu înțelege intenția terapeutului sau pentru că eliberează tensiuni prin plâns.

Plânsetele copilului

Manifestările emoționale sunt frecvente: plâns, agitație, aparentă suferință. Tratamentul nu este dureros. La copii, eliberarea tensiunilor poate reactiva memorii tisulare asociate fricii sau stresului din naștere. Copilul trăiește emoția în prezent, fără noțiunea timpului.