Osteopatie Adulți

Ce este osteopatia?

O medicină holistică, preventivă și curativă, orientată spre restabilirea sănătății.

Principii 

Relația structură–funcție

„Boala este rezultatul anomaliilor anatomice cărora le succede apoi o dezordine fiziologică.” — A. T. Still

Un nerv jenat în traiectul său, prin compresie sau distorsiune, își va altera funcția de transmitere a informației.

Un vas sangvin sau limfatic comprimat nu își poate îndeplini corect funcția.

Osteopatul caută, printr-o palpare fină, acele structuri ale corpului care nu prezintă un grad suficient de mobilitate, pentru a le elibera și pentru a permite funcțiilor dependente de ele să se desfășoare normal.

„Termenul de funcție nu se aplică doar activităților vegetative ale organismului (circulația, respirația, digestia etc.). Acesta include și activități precum gândirea, senzațiile, expresia creatoare și chiar aspirația spirituală.” — Dr. Frymann

Unitatea de funcționare

Corpul uman funcționează ca un ansamblu armonios, nu ca unități separate.

În majoritatea cazurilor, atunci când apare un fenomen dureros sau anormal, pacientul se concentrează pe zona unde simte disconfortul, în timp ce osteopatul observă că manifestarea respectivă este doar un efect și caută adevărata cauză.

Cauza poate fi situată foarte departe de locul dureros.

De exemplu:

• durerile de cap pot fi cauzate de o regiune lombară blocată;
• numeroase probleme ale bazinului pot avea drept cauză regiunea cranio‑cervicală.

În corp există un țesut omniprezent care asigură structurarea organismului, conducerea lichidelor, suportul vaselor, nervilor și altor fibre conductoare: țesutul conjunctiv sau fascia.

Acest țesut, diseminat în corp ca o pânză de păianjen, deține cheia liniilor de comunicare ale organismului și face din acesta o unitate funcțională.

Un sânge sănătos este fundamental

Arterele și nervii trebuie să aprovizioneze constant, la timp și în cantitate suficientă. Sistemul venos și limfatic trebuie să funcționeze fără restricții.

Substanțele necesare

Corpul este atelierul în care sunt fabricate substanțele biochimice.

Supraviețuim datorită aerului pe care îl respirăm și alimentelor pe care le consumăm.

Alterarea calității alimentelor prin insecticide, îngrășăminte minerale, coloranți, conservanți sau rafinare excesivă face dificilă sau chiar imposibilă hrănirea corectă a organismului cu elementele brute necesare unei funcționări echilibrate.

Puterea de a depăși boala

„Datoria practicianului nu este de a vindeca boala, ci de a ajusta o parte sau ansamblul în așa fel încât valurile vieții să poată curge și iriga câmpurile însetate.” — A. T. Still

Acțiunea practicianului este de a permite organismului pacientului să găsească resursele necesare pentru a recrea un echilibru.

Dr. Viola Frymann: „Eu, practicianul, nu pot să vindec nici cea mai simplă rană, dar pot să o curăț, să îndepărtez anumite părți, să-i unesc marginile și să împiedic contaminarea.”

Rolul osteopatului se limitează, pe baza cunoașterii anatomiei și fiziologiei, la identificarea elementelor care blochează procesele normale de ameliorare și, după reajustarea lor, la a lăsa înțelepciunea corpului să restabilească echilibrul și sănătatea.

Factorii de stres

În fiecare zi impunem corpului numeroși factori de stres: mecanici, psihici, senzoriali, alimentari etc.

De cele mai multe ori, acestea sunt corectate în timpul somnului, iar a doua zi ne reluăm activitatea cu energie reînnoită. Uneori, însă, pentru a îndepărta anumite dezechilibru este nevoie de ajutor exterior.

De la cauză la efect

Disfuncția sau patologia sunt doar efecte.

O istorie atentă a unei operații chirurgicale sau a unui traumatism, interpretată în lumina unei bune cunoașteri a anatomiei și fiziologiei, îl ghidează pe practician către înțelegerea fenomenelor prezentate de pacient.

Cauzele nu se află doar la nivel musculo‑scheletal.

Ele pot avea originea în:

• obiceiurile alimentare,
• surmenaj fizic sau intelectual,
• stres psiho‑emoțional,
• excese sau maltratări ale organismului.

Stresul și suferința morală, intelectuală și spirituală în care se află mulți oameni creează cauze pentru numeroase manifestări fizice dureroase. Atât timp cât aceste surse nu sunt recunoscute și ameliorate, rezultatele terapeutice sunt incerte și instabile.

Obiectivul osteopatului

Obiectivul osteopatului nu este doar restabilirea echilibrelor mecanice și fiziologice, ci și sprijinirea pacientului în identificarea și, eventual, corectarea dificultăților care stau la baza disfuncțiilor.